Arad, b-dul Revoluției nr.49-53 Ekklesia

Lucrarea cu oamenii străzii

„Dumnezeu se situează deasupra evenimentelor vieţii mele”, acestea sunt cuvintele lui Petre Ţuţea care, în fiecare situaţie, a ştiut că Dumnezeu este suveran asupra vieţii sale.

La fel am experimentat şi noi, cei de la lucrarea cu oamenii străzii. Am observat cum din nimic Dumnezeu poate să binecuvânteze atunci când El începe o lucrare. Cineva spunea că atunci când Dumnezeu iniţiază o lucrare, El este acela care şi binecuvântează această lucrare. Binecuvântarea Lui a constat în oamenii pasionaţi pentru Dumnezeu, în resurse prin care să facem viaţa lor mai frumoasă şi în promisiuni pe care le-am văzut împlinite în viaţa lor.

Începutul a fost unul slab, însă am ştiut că Dumnezeu binecuvântează începuturile slabe. Mergeam pe jos în locurile unde înnoptau adesea. Chiar dacă nu aveam nimic cu noi, ei se bucurau că cineva arăta că le mai păsa de ei. Am hotărât să le ducem şi de mâncare. Chiar dacă a fost mai sărăcăciosă, mâncarea a reuşit să smulgă un zâmbet de pe feţele lor murdare. Pe lângă faptul că nu aveam resurse suficiente, duceam şi lipsă de oameni care să se implice în lucrare şi care să uite de ei pentru a sluji copiilor străzii. Ştiam că această nevoie va fi îndeplinită prin rugăciune.

Rugăciunea a schimbat situaţia pentru că oamenii au început să afle de lucrare şi să se implice tot mai mult. Implicarea a constat în formarea unei echipe care să rămână unită până în ziua de azi. Una dintre marile nevoi a fost o masină cu care să ne putem deplasa la ei cu întreaga echipă, dar şi cu mâncarea pe care o dădeam pe stradă.

Am realizat că nevoia lor principală nu este mâncarea, ci Dumnezeu. De aceea am început să punem accent pe rugăciune şi evanghelizare. Am ştiut că doar Dumnezeu poate schimba viaţa lor. În acest sens au decurs lucrurile pentru câteva luni bune în care am înfruntat frigul, ploaia, chiar şi vizita poliţiei adeseori. Cu toate acestea, Dumnezeu ne-a oferit şi momente pe care cu siguraţă nu le vom uita niciodată. Nimic nu poate descrie satisfacerea pe care fiecare dintre noi o aveam după ce făceam voia lui Dumnezeu.

Credincioşia Lui s-a arătat în momentul în care ne rugam pentru un centru în care să ne adunăm împreună cu ei. Răspunsul rugăciunii au fost doi fraţi din Scoţia care ne-au pus la dispoziţie centru lor pentru a ne putea aduna cu copiii strazii. În acel loc ne puteam ruga în linişte, puteam să cântăm şi să ne jucăm cu ei. Acest lucru a făcut ca relaţia cu ei să fie mai accesibilă.

Dumnezeu, pe lângă slujirea copiilor străzii, ne-a condus la slujirea familiilor defavorizate, familii care erau greu încercate şi aveau nevoie de intervenţia lui Dumnezeu. În prezent ne ocupăm de o familie care trăieşte în câmp. Condiţiile sunt inumane, iar cei cinci copii au nevoie de ajutor pentru ca viitorul lor să fie unul frumos.

Trecutul ne vorbeşte de faptul că Dumnezeul suveran este credincios promisiunilor Sale. Am văzut mâna Lui la lucru de multe ori. Şi atunci când ne gândim la viitor în ceea ce priveşte această lucrare ştim un singur lucru: că ce-i mai bun urmează.